Examenul de bacalaureat nu scapă de scandal nici în acest an, fiind contestat de unii dintre profesori care critică subiectele ori de alții care critică introducerea unei noi probe. Ce legătură are discursul fostului șef al delegației CE în România, Jonathan Scheele, cu literatura română? Este o întrebare pe care și-o pun mai mulți profesori, dar și elevi de clasa a XII-a, care au remarcat cu câteva săptămâni înainte de examenul de bacalaureat că la proba orală de limba și literatura română vor da o probă de ceea ce se cheamă "comunicare nonliterară". Mai mult, deși Ministerul a publicat subiectele pe Internet, mulți spun că nu au făcut ore de comunicare la școală.
Examenul la comunicare urmărește să vadă dacă elevii, după 12 ani de școală, au un așa-zis discurs adecvat, dacă înțeleg despre ce e vorba în text și dacă sunt în stare să-și argumenteze opiniile. Examenul va fi oral și elevii vor primi un text pe care-l văd pentru prima oară și, cum spuneam, vor vorbi pe marginea lui. Printre textele propuse pe Internet ca posibile subiecte se află citate dintr-o conferință de presă a fostului șef al delegației Comisiei Europene în România, Jonathan Scheele, un pasaj din "Pactul Național din Educație" sau din alte documente. Câțiva profesori susțin că textele cu pricina nu ar face parte din programa școlară și cer eliminarea lor. Profesorii sunt contraziși de secretarul de stat la Ministerul Educației, Svetlana Preoteasa. Cea din urmă susține că este vorba despre subiecte ce sunt absolut necesare la tema de comunicare, care trebuie să conțină subiecte nonliterare. În opinia acesteia, totul este foarte clar: "Așa scrie metodologia, iar noi trebuie să oferim copiilor texte prin care să-și poată manifesta sentimentele, ideile, gândurile în relație cu societatea actuală". Dar cât de utilă este o asemenea probă la oral, la limba și literatura română? Despre acest lucru, majoritatea cadrelor didactice apreciază că, practic, comunicarea nonliterară rămâne lipsită de conținut, atâta vreme cât nu este vorba de texte literare. Aceleași cadre didactice spun că este vorba de o incoerență în decizii a capilor sistemului atâta vreme cât funcțiile comunicării se abordau în urmă cu 20-30 de ani, iar acum în învățământul occidental nici nu se mai pune preț. Pe de altă parte mai există un viciu. În acest moment, orele la care elevii ar trebui învățați să comunice, să spună ce au înțeles dintr-un text nu sunt făcute la toate liceele sau de toți profesorii.
